krokus
 GM

 
A patra Lege Biologică a Naturii Array Imprimare Array  Email

 

Sistemul condiţionat ontogenetic al microbilor

 

Dintotdeauna, microbii au fost percepuţi ca nişte agenţi ce provoacă boli infecţioase şi acest punct de vedere părea să fie aproape de realitate, pentru că aceştia erau tot timpul prezenţi în cazul aşa-numitelor infecţii. Însă, acest lucru nu este în întregime adevărat deoarece aşa-numitele boli erau precedate întotdeauna de o fază de conflict activ, şi numai după rezolvarea conflictului, microbii devin activi, fiind dirijaţi şi activaţi de creierul nostru. De fapt, microbii ne ajută prin acţiunea lor de reparare a consecinţelor cancerului, fie îndepărtând tumora care nu mai este necesară odată ce şi-a îndeplinit scopul, fie reconstruind necrozele, găurile şi ulceraţiile ţesuturilor, conduse de creierul nou, cu ajutorul virusurilor şi bacteriilor. Prin urmare, microbii reprezintă ajutoarele noastre fidele, oaspeţii noştri muncitori.

Concepţia despre sistemul imunitar, privit ca o armată ce se luptă împotriva microbilor, este pur şi simplu eronată. Microbii nu sunt cauza bolilor, ci dimpotrivă optimizează faza de vindecare.

A 4-a Lege Biologică a Ştiinţei Vindecării Germanice clasifică microbii în funcţie de cele trei straturi germinative, deoarece fiecărui strat germinativ - corespondent unei anumite grupe de organe - îi aparţin microbi specifici. Microbii, în calitate de lucrători specializaţi ai organismului, sunt programaţi odată cu organele de către releele diferite ale computerului nostru – creierul.

În concluzie: 
- cele mai vechi simbiote ale endodermului - microbi, ciuperci şi bacterii fungice (micobacterii) - sunt condiţionate şi de mezodermul vechi (cerebelul), fiind responsabile de organele controlate de către creierul vechi (trunchi cerebral şi cerebel). 
- microbii vechi (microbi, ciuperci şi micobacterii) şi bacteriile sunt condiţionate de mezoderm (cerebel şi măduva cerebrală/substanţa albă), fiind responsabile pentru toate organele derivate din acesta. 
- bacteriile şi virusurile (în cazul în care există cu adevărat; în sens strict, nu sunt reale, deoarece nu sunt fiinţe vii) sunt condiţionate de ectoderm, fiind responsabile de organele controlate de scoarţa cerebrală. 

Se poate spune că fiecare grupă de microbi este responsabilă pentru prelucrarea anumitor grupe de organe, care aparţin aceluiaşi strat germinativ, deoarece microbii sunt condiţionaţi de partea creierului aferentă foiţei embrionare. Creierul este declanşatorul activării microbilor şi nu factorii externi cum s-a presupus, în mod eronat, anterior. 

Întotdeauna, am considerat microbii ca fiind dăunători şi am luptat pentru eradicarea lor. Acest lucru a fost lipsit de sens. Avem nevoie urgentă de microbi, şi mai mult decât atât de întreaga gamă de microbi. Dacă de exemplu, din motive “igienice”, s-au eradicat microbacteriile (TBC), tumorile organelor creierului vechi nu vor mai putea fi descompuse în faza de vindecare.
Acest lucru are consecinţe dezastruoase pentru o serie întreagă de tumori, cum este şi cazul tiroidei când, în ciuda soluţionării conflictului, nodulii tiroidieni nu sunt descompuşi şi continuă să producă cantităţi mari de tiroxină. Această situaţie apare pe fundalul absenţei micobacteriilor care ar descompune tumora readucând nivelul tiroxinei la valori normale.
De asemenea, un cancer de colon poate provoca complicaţii semnificative în absenţa micobacteriilor, în acest caz fiind recomandată extirparea chirurgicală a tumorii. 

Micobacteriile au apărut odată cu organismele unicelulare, deci cu mult timp înainte de apariţia animalelor sau a omului. În organism, au un obiectiv clar şi anume descompunerea cazeoasă a tumorilor organelor conduse de creierul arhaic, în faza de început a etapei de vindecare. Dar, pentru că tumorile formate în faza de conflict activ trebuiesc descompuse în cazul în care şi-au îndeplinit funcţia, micobacteriile se înmulţesc de la începutul fazei de conflict activ. 

Cunoaştem acum faptul că micobacteriile (TBC), numite şi bacterii acid-alcoolo-rezistente, trebuie să fie prezente în organism de la momentul DHS. În acest caz, micobacteriile se înmulţesc pe parcursul fazei de conflict activ şi devin, odată cu rezolvarea conflictului, active pentru faza de vindecare. Astfel, organismul nostru - în colaborare cu micobacteriile - permite înmulţirea doar atâtor bacili acid-alcoolo-rezistenţi câţi vor fi necesari mai târziu, în faza de vindecare, pentru descompunerea tumorii. Şi noi, în inconştienţa noastră, am considerat întotdeauna că trebuie să eradicăm tuberculoza. 

În schimb, bacteriile condiţionate de creierul nou reacţionează, la fel ca toate organele conduse de măduva cerebrală şi scoarţa cerebrală, printr-o proliferare în faza de vindecare. Prin urmare, bacteriile încep să se înmulţească odată cu soluţionarea conflictului. 

Virusurile nu sunt organisme independente, cum sunt bacteriile, ci sunt molecule proteice complexe proprii organismului, ce proliferează doar în faza post-conflictuală, pentru a ajuta la reconstrucţia necrozelor tisulare sau a ulceraţiilor pielii şi mucoaselor. Dacă sunt cu adevărat prezenţi, nu se cunoaşte însă cu certitudine, există cazuri ipotetice în care vindecarea se poate desfăşura şi fără contribuţia acestora. 

Observăm că microbii fac parte din Programele Biologice ale Naturii atât din punct de vedere al comportamentului, cât şi din punct de vedere evolutiv. S-au dezvoltat odată cu noi şi pentru noi, conform unor reguli ale sistemului natural, sistem pe care nu l-am cunoscut până acum.

Sensul firesc al naturii nu poate funcţiona dacă intervenim cu factori ce ţin de ipoteze dogmatice învechite. În cele mai multe cazuri, intervenţiile medicinii convenţionale sunt nonsensuri.

 
   
Menu Content/Inhalt